Astenosferă

Parte a mantalei Pământului aflată sub litosferă. Portiunea de sus (superioară) a astenosferei este o regiune cu o consistentă plastică, semisolidă, care se îndoaie si curge sub actiunea presiunii.

Crustă

Învelisul exterior si foarte subtire al litosferei Pământului.

Crustă oceanică

Portiunea bazaltică a crustei Pământului, apărută în zona dorsalelor medii oceanice. Majoritatea materialelor crustale formează fundul oceanului. Crusta oceanică este mai subtire si are o densitate mai mare decât crusta continentală.

Curenti  de convectie

Miscare circulară într-un fluid, prin care materialul fierbinte se ridică la suprafată, iar cel rece se scufundă.

Cutremur

Zguduire bruscă a Pământului, cauzată de eliberarea rapidă a energiei acumulata în roci.

Deriva continentelor

Teorie depăsită, propusă pentru prima dată de către Alfred Wegener, prin care se considera că, initial a existat un singur continent urias, care apoi s-a împărtit în fragmente, care, treptat, s-au depărtat unele de altele, formând continentele de astăzi.

Dorsală medie oceanică

Lant muntos submarin apărut în lungul unei limite de plăci divergente în urma activitătii vulcanice.

Energie

Puterea de a deplasa sau modifica lucruri

Epicentru

Punctul de pe suprafaţa Pământului situat deasupra hipocentrului

Falie

Fractură în crusta Pământului care separă două blocuri de roci ce se pot deplasa unul fată de celălalt

Falie inversă

Falie de separatie dintre un bloc superior de roci si unul inferior, în care blocul superior se miscă în sus fată de cel inferior. O falie inversă cu unghi mic se numeste falie de încălecare.

Falie laterală

A se vedea “Falie transcurentă”.

Falie de încălecare

A se vedea “Falie inversă”.

Falie normală

Falie de separatie dintre un bloc superior de roci si unul inferior, în care blocul superior se miscă în jos fată de cel inferior.

Falie transcurentă

Falie în lungul căreia miscarea se realizează în special pe directie orizontală.

Falie transformantă

Falie laterală, generată în lungul dorsalelor medii oceanice.

Fisură

Crăpătură deschisă apărută în pământ.

Focar

A se vedea “Hipocentru”.

Hazard

Orice obiect sau situatie care prezintă pericol de distrugere, rănire sau moarte.

Hipocentru

Locul unde are loc eliberarea energiei tectonice sub formă de căldură şi unde seismice

Intensitate cutremur

Măsură a zguduirii terenului, care se apreciază după pagubele produse structurilor (clădirilor) si modificările simtite si observate de oameni. Intensitatea se notează cu cifre romane pe scara Mercalli modificată. 

Interventie la dezastre

Implică acţiuni imediate de asistare/ajutorare a persoanelor aflate în dificultate, oferire de adăpost, apă, hrană, asistenţă medicală, dar şi acţiuni de implicare în îndepărtarea efectelor fizice ale dezastrelor.

Lichefiere

Procesul prin care solul sau nisipul îsi pierd brusc proprietătile de material solid (îsi pierd coeziunea) si se comportă ca un lichid.

Litosferă

Învelisul extern si solid al Pământului, în care se produc cutremurele. Litosfera se compune din crustă si portiunea superioară a mantalei.

Magmă

Material fluid si incandescent din interiorul Pământului care, odată ajuns la suprafată, se solidifică si formează rocile eruptive.

Magnitudine cutremur

Măsură a cantitătii de energie eliberată prin producerea unui cutremur. Se notează cu cifre arabe si se bazează pe câteva scări logaritmice larg utilizate.

Manta

Învelisul Pământului aflat între nucleu si crustă. Are o consistentă semisolidă si permite existent curentilor de convectie.

Margine de plăci convergente

Zona de coliziune (ciocnire) dintre două plăci tectonice, care se deplasează una spre cealaltă. Astfel de ciocniri (coliziuni) au generat lanturi muntoase si vulcani.

Margine de plăci divergente

Zona de separare dintre două plăci care se depărtează una fata de alta. Această miscare divergentă este un răspuns la actiunea fortelor din mantaua Pământului. La marginile divergente apar formatiuni precum dorsalele medii oceanice si rifturi.

Miscare convergentă

Tip de miscare ce apare la marginile de plăci convergente.

Miscare divergentă

Tip de miscare ce apare la marginile de plăci divergente.

Placă tectonică

Învelisul interior al Pământului . Acesta poate fi comparat cu un furnal ce încălzeşte Pământul din interior. Nucleul are o parte lichidă (nucleul extern) si o parte solidă metalică (nucleul intern).

Segment mare, relativ rigid, al litosferei; plăcile tectonice se deplasează unele în raport cu celelalte, deoarece ele “călătoresc” pe astenosfera plastică.

Plan de falie

Suprafata de-a lungul căreia a apărut miscarea pe falie.

Presoc

Cutremur care se produce înaintea unui seism principal, fiind mai putin sever.

Proiectare antiseismică

Întocmire a unui proiect pentru o constructie rezistentă la cutremure

Replică

Cutremur care urmează unui seism major si care are o magnitudine mai mică decât primul.

Risc la cutremur (risc seismic)

Pericol potential de pierderi (vieti, bunuri) existent în cazul producerii unui cutremur.

Scut

Regiune întinsă din cadrul unei platforme, în care apare la suprafată fundamentul platformei, format din roci vechi magmatice si metamorfice. Din punct de vedere tectonic este o regiune stabilă.

Seismograf

Instrument de înregistrare a miscării Pământului apăruta ca răspuns la actiunea undelor seismice.

Seismogramă

Reprezentarea pe suport de hârtie sau pe calculator a înregistrării făcută de un seismograf.

Seismolog

Om de stiintă care studiază cauzele, măsurătorile si efectele cutremurelor.

Seismologie

Stiinta care are ca obiectiv principal studiul teoretic şi experimental al apariţiei şi cauzelor cutremurelor, al propagării şi înregistrării undelor seismice precum şi a proceselor fizice care se desfăşoară la locul de declanşare a cutremurului

Scara Mercalli

Stabileste intensitatea unui cutremur pe baza efectelor observate. A fost introdusă în 1902 de către geologul italian Giusseppe Mercalli. Americanii Wood si Neumann au modificat această scară în anul 1931 si au denumit-o Mercalli Modificată.

Scara Richter

Tip de măsurare a magnitudinii unui cutremur. Această scară a fost creată în 1935 de către Charles Richter si Beno Gutenberg.

Subductie

Proces care apare când marginea unei plăci alcătuită din crustă oceanică si baza mantalei se scufundă sub marginea unei plăci opuse alcătuită din crustă continentală si baza mantalei.

Tectonica plăcilor

Model geologic prin care crusta si litosfera sunt împărtite într-un număr de segmente mobile, relativ rigide si aflate în continuă miscare (plăci).

Teoria destinderii elastic

Teorie introdusă de către H. F. Reid în 1906 pentru a explica producerea unui cutremur. Reid a considerat că faliile rămân blocate în timp ce energia de deformare se acumulează lent în rocile din jurul acestora. Când rezistenta rocii este învinsă si roca se rupe, falia alunecă brusc, eliberând energia sub formă de căldură si unde seismice.

Tsunami

Val oceanic (marin) produs de miscări ale fundului oceanic, precum cutremure sau eruptii vulcanice.

Unde seismice

Unde provenite de la un cutremur. Acestea sunt cauzate de eliberarea energiei din rocile Pământului, pe durata unui cutremur.

Unde de suprafată

Unde seismice care se propagă pe suprafata Pământului sau pe suprafata unui strat interior.

Unde de volum

Unde seismice care se propagă prin interiorul Pământului, inclusiv prin nucleu

Vulcan

Munte de formă conică format prin eruptia la suprafata solului a lavei si a unor produse magmatice.

Zone aseismice

Zone unde nu se produc cutremure.

Zona seismică Vrancea

Regiune seismică situată la curbura Carpatilor Orientali.